miercuri, 16 aprilie 2014

„erau doar 5 case și încă nu veniseră nici lumina, nici asfaltul...” - part 2

...erau doar 5 case și încă nu veniseră nici lumina, nici asfaltul. Lumea era săracă, dar toți se ajutau între ei. Când făcea unul o casă toată lumea sărea și făcea ce putea: unul știa zidărie, altul desena bine și făcea planul, unul știa tâmplărie, altul avea forță în brațe, unul avea car cu boi de căra lemnul și piatra, altul avea mulți pruni și făcea țuica pentru muncitori. Și apoi, când avea unul din ei nevoie, ceilalți îl ajutau și tot așa, niciunul nu rămânea neajutat și fără să ajute. Cei ce nu ajutau, fie că nu voiau, fie că n-aveu timp, că aveau treburile lor, erau luați la ochi și când le venea rândul nu-i ajuta nimeni, până nu se întâmpla să i se facă vreunuia inima mare și să uite că l-a vorbit de rău și nu a pus mâna să facă vreun lucru. Și îl ajutau și pe el. Era lumea unită.

Dar nu era numai înțelegere, mulți se dușmăneau, erau rivali, ba pentru vreo bucată de pământ, ba pentru vreo muiere, ba pentru vreun animal sau vreo vorbă spusă la supărare, dar ca și acum, tot muierile și avuturile erau motive de scandal. Și când era de bătaie, era bătaie în toată regula, se rupeau uluci din gard, se scoteau aracii de la cartofi și fasole, se folosea orice. Muierile plângeau, dar nu îndrăzneau să se bage, că o luau și ele, iar oamenii îsi rupeau capetele. Dar mai ales la beție, că altfel nu le venea, dar rachiul dădea curaj. Dar știi cum era? A doua zi se împăcau și chiar de se știau de vrăjmași nu se mai luau până nu i se urca pruna la cap vreunuia. 

Erau câteva case la început, mulți au venit din alte părți, s-au luat cu fete de pe aici, sau au venit deja luați și
așa a crescut satul. Biserica au făcut-o la început, apoi școala și mai erau de vindeau, așa că au făcut și un talcioc, mai târziu, când au venit comuniștii l-au transformat în Cooperativă. Dar eu îți zic de când eram copil și trecea câte o mașină odată la câteva zile, vreun boier. Știam că trece mașina fiindcă se apucau oamenii și nivelau deumul, să nu fie gropi. Când venea se luau toți copiii după ea și se bucurau. Se vorbea multă vreme despre motor, culoare, roți și claxon. Asfaltul a venit târziu, lumina tot așa. Lumea avea lămpi cu gaz și nici după ce au tras curentul pe stâlpi mulți n-au băgat.

Nu știau ce e și nici nu avea lumea bani. Erau câțiva care aveau radio și ne strângeam duminica și ascultam muzică sau teatru radiofonic. Câte o babă își făcea cruce și se mira că au ajuns ăștia să bage vocile în cutii, sigur e Diavolul, că a citit ea în carte că Satana umbă cu vrăjitorii și miracole. Ptiu!, se speriau copiii și le trimiteau oamenii acasă dacă nu le place, dar stăteau, își legau cârpele mai bine pe cap și stăteau, că le plăcea și lor.”

2 comentarii:

  1. Pe langa foarte misto povestita, foarte misto stare. ca lumea!

    RăspundețiȘtergere
  2. merci mult! :) te mai astept pe aici.

    RăspundețiȘtergere