marți, 27 mai 2014

Mașini, mașinuțe și alte acareturi

Nu am fost niciodată genul de tip mort după mașini, cu toate că mereu mi-a plăcut să le admir, le găsesc utile, în primul rând, pe multe frumoase și am carnet de conducere deja de șapte ani, timp în care am condus destul de mult și am făcut un singur accident minor. Știu despre mașini destule, nu mă uit ca mâța-n sac când ridic capota și am mers cu o mașină care rămăsese blocată într-a treia, dar nu mă compar cu prieteni de-ai mei care ar putea oricând să-mi dea lecții, care sunt în stare să discute o mie și una de nopți despre motorul în v8 sau cunosc fiecare tip de mașină pe care a scos-o o marcă anume. Dar îmi place să ascult. Mai învăț câte ceva, chiar dacă la un moment dat mă plictisesc și trântesc așa, într-o doară: „dar clătite știe să facă? Atâta o lăudați! Nu tot pe patru roți merge și ea?”, spre marea uimire și supărare a bărbaților adevărați care se uită la mine ca la un alien și degrabă mă trimit la colțul meu: „du-te, mă, de citește o carte din aia de-a ta, că numai asta știi să faci și lasă-ne pe noi! Că agăți tu fete cu cărțile când oi învăța eu să fac chiuloase!” Și ce să le mai explic? Că îmi plac și mie mașinile, că ador să bag suta cu muzica dată tare, pe un drum întins, când e soare afară? De preferință cu o tipă în dreapta? Că mă uit cu admirație după vreun Chrysler 300 și că am murit de plăcere când am văzut prima dată un animal de Dodge cum torcea plictisit la un semafor și apoi a zburat de nu l-am mai văzut? Neah. Nu e cazul, dacă nu știu ficare model, fiecare piesă a fiecărui model și nu mă pricep „să schimb măcar o bujie” sunt degeaba. Și mai am și handicapul ăsta major cu cititul. Automat dacă citesc și eu câte o carte e clar că sunt vreun Doamne-apără, alienat, care nu știe de-ale fiarelor și clar n-am școala vieții. Doar nu ai cum să și trăiești, să treci prin diverse și să mai și citești. Ăștia de citesc să stea la ei în stele și să ne lase pe noi. Dar citind am dat peste mașini.

De exemplu, ce cititor de Stephen King nu o știe pe Christine, acel Plymouth Fury roșu superb, care îi fură mințile puștiului și se comportă ca o femeie geloasă? Sau jafurile de mașini puturoase cu care băteau beatnicii drumurile? Sau mașinile lui James Bond: Aston Martin, BMW, Audi, Lotus, Rolls-Royce sau altele? Mai ales romancierii americani de după 1930 au făcut adevărate pasiuni pentru mașini și e greu să găsești un roman în care să nu fie și o mașină, ba chiar să fie pagini întregi despre recondiționarea vreunui model de colecție sau vreo mașină „aspirator de gagici” care îi crește cota posesorului ei până la cer? Dar motivul pentru care scriu acest post nu e ca să enumăr mașini de prin cărți, ci pentru că mă gândeam așa: la o scurtă plimbare prin București, sau prin orice oraș din țara asta și din lumea întreagă, vezi o adevărată inflație de mașini. Miliarde de mașini, mereu pe fugă, mereu la fel, fără să mai aibă ceva special. Și ce-i cu asta, puteți înreba? Care e faza? Normal, e lumea modernă, mașinile sunt utile, e nevoie de ele, oamenii și le permit.. 

Da. Însă pe vremea când era tata de vârsta mea mașina avea un rol social și era importantă: aveai mașină, futeai, aveai mașină bună, futeai de rupeai. Aveai mașină, erai respectat, erai invitat la petreceri, mergeai la munte la mare, fără să bagi benzină din banii tăi, învățai de drag cum să schimbi uleiul, cum să repari electromotorul, era o plăcere ca duminica să ieși la poartă sau în fața blocului și să ridici capota, să mai faci mici reparații, înconjurat de vecini care se uitau respectuoși și invidioși. Să nu mă înțelegeți greșit, nu e vreo nostalgie aiurea după un comunism de rahatpe care nici măcar nu l-am cunoscut, aș putea sa dau exemplu America și anii `70-`90, când în jurul unei mașini se putea crea o mitologie; vă pot da numele a 100 de filme în care mașinile sunt persoajele principale. Eu mă refer strict la conceptul de mașină, la personificarea mașinii, la faptul că bărbații își iubeau mașinile mai mult decât își iubeau nevestele și mașina era importantă, îți dădea un statut, te punea în centrul comunității. Acum, să ai o mașină nu e un mare rahat, toată lumea are, chiar și cel mai sărac își poate permite un jaf de Dacie sau de Renault din 1990 sau un WW. Să mai întorci privirea îți trebuie o mașină scumpă, din aia care face cât o casă la cheie, mobilată și care se învârte după soare. 

Nu mai e o mare șmecherie să știi mărci, piese și acareturi, fiindcă oricum nu îți mai vine să ridici capota și tragi de fire când știi că ai dat chiar și pe un Passat amărtât 10.000 de euro și ca tine mai au 1 miliard. Degeaba se agită rapperii și cântăreții de pop prin meoldii și vorbesc despre mașini și au videoclipuri cu mașini închirite la oră, pe care ei nu o să le aibă niciodată, doar dacă sunt Kanye West, că nu mai e așa tare. Ești mai tare azi dacă ai bicicletă sau avion de hârtie creponată. Cum mai poți fi special în ziua de azi dacă n-ai bani de super mașini? Poate dacă îți construiești tu mașina ta, cum a făcutacest domn sau dacă ai o mașină super veche, chiar și o broscuță sau un trabant. Să ai trabant e o șmecherie azi. Mi-aș lua și eu unul, să mă plimb cu el la bulivard și pun pariu că s-ar uita mai multe gagici după mine decât dacă aș avea un Bugatti Veyron. Nu s-ar urca în dreapta și ăla cu Bugatti ar putea să mă încalece fără să simtă nimic și ar aspira degrabă vreo 20 de tipe, dar eu cu trabantul aș face mai mare senzație. Așadar, mă gândesc că la un moment dat o să-mi trebuiască și mie o mașină, acum nu am nevoie prea mare, și o să-mi iau și eu vreo amărăciune de 5-10.000 mii care o să mă ruineze pentru 2 ani, cum mai au încă 2 miliarde, chiar și chinezii, și o să mă înjur cu alții prin trafic și tot nu o să știu să zic nimic despre ea la o bere, pentru că nu o să mă intereseze și tot ce o să-mi doresc va fi să nu mă lase alternatorul și să meargă bine la drum întins. Dar nu o să fie mare brânză. Cum mai poți fi azi special pentru că ai mașină?

Ești cool doar dacă mai faci filme despre mașini. 

2 comentarii:

  1. Noa, deci o ciudățenie de-a mea: tare secsi mi se pare un mascul ce știe a conduce bine. N-are a face cu mașina, ci așa, să stau în dreapta ori stânga, după țară, și să mă uit la el cum schimbă vitezele și ține de volan. Serios că-i hot!
    Și încă o ciudățenie: masculii de poartă ceasuri îs la fel de sexoși :D

    RăspundețiȘtergere
  2. sunt secsi si femeile la volan, asta daca stiu si ele sa conduca cat sa nu te omoare. eu cred ca sunt singuru barbat din lume caruia ii place sa stea in dreapta si sa "fie condus" de o femeie. e amuzant si confortail. again, sa stie sa conduca :D

    RăspundețiȘtergere