sâmbătă, 14 iunie 2014

Negânduri leneșe de început de vară

Vara este, pentru mine, o zi și-o noapte care nu se mai termină. O zi caldă, băltoasă, leneșă, care nu mă îndeamnă la a face nimic, fiindcă mi se topește creierul de la razele soarelui care parcă numai pe mine mă caută, iar noaptea este lungă, neodihnitoare și degrabă dătătoare de vise lungi, fără de sens. Nu e anotimpul meu preferat, în niciun caz. Singurele lucruri plăcute sunt berile reci, marea, dacă ajung, și fustele scurte ale femeilor, care parcă mai rarefiază aerul. Și e un anotimp bun de stat în parcuri, alături de o persoană dragă, în care să te pierzi și care să îți oprească gândurile. În brațe calde, din ce în ce mai cunoscute. În rest, vara este un anotimp bolnăvicios, anxios și niciodată nu pot funcționa cum trebuie în zilele interminabile și fierbinți, iar nopțile nu mă odihnesc. Sunt bune cireșele și pepenii, dar prefer toamna oricând. 

***

Nu este anotimpul cel mai bun pentru examene, nici pentru gânduri de viitor, drept urmare disertația este o greutate în plus, fiindcă oricât de mult aș vrea să mă concentrez de abia pot scrie câteva pagini lălăite pe zi. O lucrare care să fie. Nimic maiestuos, nimic extraordinar.  Nici pentru scris, în general, nu e un anotimp bun, fiindcă nu îmi pot ordona ideile și gândurile. Dacă aș fi pasionat de fotbal ar fi un anotimp bun fiindcă a început FIFA, dar nu sunt și doar dacă ies la o terasă mă uit. Nu mă pasionează, dar uneori mă încântă. La fel a fost și cu tenisul, drept pentru care nici nu o să zici nimic despre Halep sau altcineva, fiindcă sunt total pe dinafară. Mă uit de plăcere, dar nu sunt în măsură să leg nici măcar două cuvinte despre un meci de tenis. 

***

Când eram mic vara era o mare corvoadă, fiindcă era plină de muncă și uram fiecare bucată de pământ
arabilă și fiecare grădină care trebuia îngrijită, dacă erau vizate de către ai mei și eu eram implicat în proces. În schimb, frumoase erau zilele în care mă îmbăiam în râu sau la piscină. Singura bucurie autentică era apa. În apă, ore întregi, lângă apă alte ore, alături de alți copii sau singur, nu conta. Muzică și căpșune furate de prin grădinile oamenilor ce visau să-și cumpere mașină după recolta din acel an, și ideea că totul este încă posibil, lumea era încă tânără, nedezvăluită, autentică și misterioasă. Încă.

***

Zile lungi, zile bune. Zile în parc, cu zâmbete și plimbări. Zile la terasă. Ultimele zile ale lenii. De lene, de sfârșeală, de căldură, nici nu o să mai scriu nimic, nici măcar despre lansarea Demonului amiezii pe care intenționez să o citesc. Alene.

2 comentarii:

  1. VaRa este un buchet. Mă întâlneam cu verișoarele mele la bunici. Exaltarea cunoașterii, pubertatea înaintânt...
    Luni frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  2. cu totii am avut o vara din aceea cel putin o vara, prima vara din ultima vara de dinaintea maturizarii...

    RăspundețiȘtergere