sâmbătă, 26 iulie 2014

Job interview

Mă gândeam într-o noapte cum ar fi să merg la un interviu la o mare corporație, din aceea cu multe filiale, cu oameni educați să zâmbească și să pară amabili și să primesc întrebarea:
- Și, ce vă place la această corporație?
Iar apoi să se desfășare următorul dialog:
- Absolut nimic.
Femeia tânără din fața mea și-ar păstra  zâmbetul, dar ar fi puțin tulburată:
- Cum nimic? 
- Uite așa, nimic!
- Și atunci de ce vreți să vă angajaț la noi?
- Nu vreau neapărat, dar nu am ce mă face.
Din ce în ce mai tulburată:
- Nu cred că vă înțeleg.
- Nici nu aveți cum. Eu nu vreau să muncesc la corporație, dar am nevoie de bani, am nevoie de ceva are să-mi facă rudele și prietena fericite.
- Noi avem nevoie de oameni pasionați.
- Aveți nevoie de oameni care să facă bani.
- Nu, avem nevoie de oameni frumoși și cărora le place ceea ce fac.
- Nu, aveți nevoie de oameni pregătiți, dar prinși cu credite și cărora nu le permit băncile să mai renunțe la job.
- Să știți că acest interviu este înregistrat.
- Mizez pe asta. 
- Apreciez sinceritatea.
- Întotdeauna am fost sincer și sincer vă spun că îmi displac toate corporațiile în mod egal.
- Vă înțeleg.
- Nu mă înțelegeți, lucrați aici.
- Acest interviu s-a terminat, vă vom contacta pentru a vă comunica rezultatul.
- Nu, nu mă veți contacta, de abia așteptați să mă vedeți plecat.
- Vă mulțumesc pentru timpul acordat.
- Puteți să fiți vreodată sinceră?
- Cineva o să vă conducă afară.
- Da, vă apropiați de adevăratul mesaj.

Dar probabil că acest dialog a mai avut deja loc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu