Job interview

Mă gândeam într-o noapte cum ar fi să merg la un interviu la o mare corporație, din aceea cu multe filiale, cu oameni educați să zâmbească și să pară amabili și să primesc întrebarea:

- Și, ce vă place la această corporație?

Iar apoi să se desfășare următorul dialog:

- Absolut nimic.

Femeia tânără din fața mea și-ar păstra  zâmbetul, dar ar fi puțin tulburată:

- Cum nimic? 

- Uite așa, nimic!

- Și atunci de ce vreți să vă angajaț la noi?

- Nu vreau neapărat, dar nu am ce mă face.

Din ce în ce mai tulburată:

- Nu cred că vă înțeleg.

- Nici nu aveți cum. Eu nu vreau să muncesc la corporație, dar am nevoie de bani, am nevoie de ceva are să-mi facă rudele și prietena fericite.

- Noi avem nevoie de oameni pasionați.

- Aveți nevoie de oameni care să facă bani.

- Nu, avem nevoie de oameni frumoși și cărora le place ceea ce fac.

- Nu, aveți nevoie de oameni pregătiți, dar prinși cu credite și cărora nu le permit băncile să mai renunțe la job.

- Să știți că acest interviu este înregistrat.

- Mizez pe asta. 

- Apreciez sinceritatea.

- Întotdeauna am fost sincer și sincer vă spun că îmi displac toate corporațiile în mod egal.

- Vă înțeleg.

- Nu mă înțelegeți, lucrați aici.

- Acest interviu s-a terminat, vă vom contacta pentru a vă comunica rezultatul.

- Nu, nu mă veți contacta, de abia așteptați să mă vedeți plecat.

- Vă mulțumesc pentru timpul acordat.

- Puteți să fiți vreodată sinceră?

- Cineva o să vă conducă afară.

- Da, vă apropiați de adevăratul mesaj.

Dar probabil că acest dialog a mai avut deja loc.