miercuri, 24 septembrie 2014

Plutim

Noi toți plutim aici
Noi nu avem vise
Nu avem baloane colorate

Plutim și atât
Nu e nimic e gol
Nu avem gânduri
Nu avem muzică
Nu ne spune nimeni
Povești 

Plutim 
În noi nu mai există
Sentimente sau senzații
Doar plutim

În fiecare zi
Mai vine un suflet
Și nu contează
Noi plutim

Plutim
Și nu avem corpuri

Nu vom avea
Niciodată

(foto)


vineri, 12 septembrie 2014

Dezghețul creierului

După mii de ani am reușit să scriu ceva care pare a literatură sau măcar e ceva asemănător (obiectele din text sunt mai apropiate decât par). Odată cu toamna parcă mi se dezgheață creierul, care, paradoxal, a înghețat în timpul verii. Am pus în paranteze politicul, socialul, gălețile cu gheață, supărările și m-am întors asupra lecturii, a scrisului, a vieții, a dragostei. A muncii. Va trebui să munesc, să reînvăț să îmi câștig pâinea cu sudoarea frunții (parcă așa era, nu?), dar fac pași mici, mă întorc înspre mine, pentru a mă putea întoarce înspre lume.



                                                     Flori de gheață

În nopțile cele mai lungi ale anului
Când îngheață până și seva Pământului
Cu toate amintirile ei neplăcute depre oameni
Stăteam cu o cană cu ceai de tei fierbinte
În palmele împreunate ca într-o rugăciune
Cu ochii închiși și ascultam cum bate vântul
Coloana sonoră a unui diafilm mut
Ce rula în mintea mea imagine cu imagine cu imagine
Frântură după frântură luminare după luminare
Și gândeam: ce noapte frumoasă și cum se aburește fereastra
Înghețată cum ceaiul meu e din ce în ce mai puțin fierbinte
Și cum se risipesc florile de gheață
Și se scurg odată cu imaginile și tristețea din filmul meu