joi, 9 octombrie 2014

Patrick Modiano sau încă un nobelizat de care nu am auzit

The Nobel Prize in Literature 2014: Patrick Modiano "for the art of memory with which he has evoked the most ungraspable human destinies and uncovered the life-world of the occupation".

Din păcate nu am citit nicio carte a autorului francez recent nobelizat, dar se pare că am văzut un film al cărui scenariu l-a scris, împreună cu regizorul: Lacombe, Lucien, în regia lui Louis Malle, film ce mi-a plăcut. Dacă la început credeam că i-a apărut doar o singură carte în limba română, În cafeneaua tinereții pierdute, ART, aflu că a fost tradus atât la Humanitas, cât și la RAO sau în vechea colecție Globus, precum și în la fel de vechea colecție Secolul XX, ambele ale Editurii Univers. Întrebarea se pune: cine va traduce restul cărților? Va reuși Editura ART? Îi va lua fața Humanitasul? Va încerca Universul? Se va zbate RAO? Nu știu, dar vom afla curând.

Pe de altă parte, urmărind Facebook-ul, observ că mai nimeni nu a auzit de el, iar cine a auzit strâmbă din nas. Dacă tot trebuia să îi fie dat unui francez, de ce nu lui Tournier, de exemplu, spun mai multe voci. Eu sunt de acord cu ele. Nu mă așteptam să-l ia Cărtărescu, dar mult m-aș fi bucurat. Era favorit Murakami, dar nu o să-l ia, și văd că din ce în ce mai mulți îi pun sub semnul întrebării meritele. Eu nu sunt dintre aceia. M-aș fi bucurat la Philip Roth, dar cred că dintre americani, la ora asta, cel mai îndreptățit ar fi Thomas Pynchon. Îl merită cu vârf și îndesat Amos Oz, dar nici Kadare nu-i de colea. Un poet nu are cum să-l ia, fiindcă tocmai l-a luat în 2011 unul, Tomas Tranströmer, și istoria ne învață că poeții stau mai mult la coadă pentru Nobel.

Poate Adonis l-ar merita, am citit prea puțin. Iar pe Modiano nu l-am citit deloc, după cum am zis, dar uite, ca tot omul snob o să o fac. Mă atrage titlul cărții de la ART și cu ea o să încep. Nu știu cât de bun este, dar până la urmă cine mai înțelege criteriile suedezilor? Îmi par misterioase alegerile lor și eu, dacă mă întrebați, sunt de acord cu vreo patru în ultimii 10 ani: Llosa, Lessing, Pamuk și Coetzee, și m-am bucurat pentru Herta Muller. Am citit câte ceva din toți autorii nobelizați ai ultimului deceniu și da, mi-au plăcut majoritatea, unii mai puțin, dar nu mi-au părut de Nobel. Dar nu eu decid și sunt sigur că atâția alții ar fi în dezacord total cu mine.

Văd că Modiano a scris mult, așa că au editurile ce traduce. Tot e bine, mai fac un ban, mai citim și noi. Nobelul e și el bun la ceva: măcar mai pune lumea pe jar o vreme și astfel se mai discută despre literatură. Nu o să vorbesc despre răul pe care l-a făcut Alfred Nobel și despre cum a vrut să-și spele păcatele donându-și o parte din avere pentru crearea aceastui premiu, fiindcă nu e cazul acum. Vorbesc despre Nobelul pentru Literatură fiindcă la celelalte domenii nu mă pricep și nu mă bag.

M-am bucurat să aud că un chimist german de origine română, Stefan W. Hell, l-a câștigat anul acesta, dar el nu este român, așa cum se laudă unii, ci este, la fel ca și Herta Muller, un român fugit din țara care nu i-a oferit nimic. Ce datorează acești oameni României? Nimic! Poate doar faptul că: în cazul Hertei Muller, anii îngrozitori pe care i-a trăit aici i-au dat material pentru două vieți de scriitoare, iar Stefan W. Hell probabil i-a promis lui Dumnezeu că dacă îl scapă de România o să cerceteze toată viața și o să facă descoperiri bune. Așa că să o lăsăm mai ușor cu naționalismul și să ne vedem lungul nasului. Și acum să citim!

4 comentarii:

  1. Chiar dacă sunt de-a dreptul misterioase criteriile de selecție a scriitorilor laureați Nobel, partea bună e că reușesc să scoată la lumină în ultima vreme scriitori mai puțin cunoscuți sau mai puțin citiți. Nu există un standard al valorii, nici n-ar putea, cred, să existe. Cu toate astea, decernarea Nobelului pentru Literatură, reprezintă pentru mine un moment emoționant pe care îl aștept cu sufletul la gură. Încât nu mai aștept ca unul dintre cei preferați de mine să fie câștigătorul, ci aștept să descopăr un nou scriitor interesant.

    RăspundețiȘtergere
  2. dar si pentru mine este o bucurie Nobelul si astept an de an sa vad cine il ia. insa in acelasi timp incerc sa inteleg si mecanismele din spatele decernarii. poate acest Modiano va deveni unul din preferatii mei, nu stiu :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu mi-am comandat din primele minute ce am putut găsi pe elefant și sunt pe punctul de a termina una din cărțile acestea două. Pe scurt, m-a surprins și m-a cucerit din primele pagini. Dacă n-ar fi fost Nobelul, poate nu l-aș fi descoperit și aș fi avut de pierdut. Să vedem cum or fi și celelalte cărți. Abia aștept să se apuce editurile noastre de traduceri și reeditări.

    RăspundețiȘtergere
  4. Oricum, toata treaba asta cu premiul Nobel pentru diferite discipline e o idee stralucita inafara premiului Nobel pentru pace.
    Stim ca premiul Nobel a fost introdus de Alfred Nobel, faimosul inventator al dinamitei.
    In privinta premiului pentru literatura e normal sa nu auzim de anumiti autori straini.
    Odata ce iesi din Romania si mergi spre VEst, nu trebuie nici sa treci mai departe de Viena si deja Romania pare mica si indepartata, iar multi din oamenii de acolo nici nu stiu de noi. Deci e normal sa nu fi auzit nici noi de autorii lor :)

    RăspundețiȘtergere