luni, 9 martie 2015

Cărțile care ne sar în ochi

De fiecare dată când intru într-o bibliotecă/librărie mă uit mai întâi la cărțile care sunt puse în vitrină. E foarte util să faci asta, îți dai seama cam ce consideră lumea important de citit. De fiecare dată sunt puse frumos în grupulețe cărți de psihologie, semn că lumea suferă și e în derivă, apoi thrillere și conspirații, semn că lumea de când e pașnică și nu mai sunt războaie și de când bărbații nu mai merg la pădure și la vânătoare, oamenii au nevoie de ceva acțiune și dezbatere, apoi sunt cărțile de dragoste, semn că femeile mereu vor fi femei și vor visa la ceva ce nici ele nu știu exact, iar nu în ultimul rând sunt cărțile pentru adolescenți, nesfârșitele serii cu vampiri, vrăjitori sau mai nou, romanele lui John Green, care nu sunt chiar atât de proaste, dar sunt clar adresate unui public. 

Din când în când mai vezi câte un roman bun, vreun debut lăudat prin revistele străine și tradus și la noi, vreo carte de istorie, mai ales despre Rege sau comuniști și mai vezi și multe cărți de self help, de spiritualitate goală sau cărți de gătit. Cele din urmă sunt utile, mereu m-a uimit diversitatea gastronomică a lumii, mai ales pe mine cel care știe să facă și el o supă și o tocăniță. Mi-ar plăcea să învăț să gătesc mai bine, mai sănătos, dar evident e nevoie de timp, bani și pasiune. Timp și pasiune ar fi... Mai interesante sunt recentele achiziții cu: scriitorul X recomandă 10 cărți fiindcă pe mie mă interesează ce citește un om pe care îl citesc, dar mi s-a întâmplat de multe ori să nu descopăr ceva nou, semn ori că am citit eu prea mult (nu e cazul), ori că sunt o mână de cărți care chiar i-au influențat pe toți. Nu pot să-i bănuiesc pe toți de lene livrescă sau de snobism, așadar probabil că a doua variantă e cea mai plauzibilă.

Cu bucurie am observat că din când în când la vitrină sau pe rafturile cu recomandări mai intră și câte o carte a unui autor român, dar cu tristețe am mai observat că poezia cam lipsește, cu două trei excepții și astea rare. E păcat, numai anul trecut s-au publicat o grămadă de volume de poezie, multe bune, și se și traduce destulă poezie străină. Bine, poate „destulă” nu e cuvântul potrivit, dar se traduce. Măcar câte un clasic să mai văd și eu recomandat. Nu că eu aș ține prea mult cont de recomandări și oricum bat mai degrabă anticariatele, dar multă lume intră și se oprește fix la măsuța unde sunt frumos așezate 10-20 de volume și de acolo ia ceva. 

Nu zic, se mai găsesc cărți bune și acolo și în plus, există librării chiar bine organizate (chiar și noul Cărturești, chiar dacă la parter și la primul etaj găsești doar 3-4 cărți, la etajele celelalte rafturile sunt frumos aranjate), dar de cele mai multe ori ce e scos în față e hitul momentului sau cărți mai mult sau mai puțin docte și alea se vând. Nu spun ceva nou, asta e de când lumea și librăriile, dar citeam zilele astea o carte mișto, Biblioteca umbrelor de Mikkel Birkegaard și m-a fascinat micul anticariat Libri di Luca (cel care dă și titlul original al cărții), cu toate ciudățeniile lui. Îmi amintesc atunci când am poposit și eu puțin în Londra am dat de câteva astfel de mici librării sau anticariate și chiar mi-a plăcut atmosfera, așa intimă și îmbietoare. Au început și prin București să apară astfel de locuri și mă bucur, dar ai noștri încă sunt preocupați prea mult de bani și prea puțin de cărți. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu