vineri, 31 iulie 2015

Am dormit pe ploaie

La 7.30 m-am trezit să merg la baie și afară ploua cu găleata. Pentru o secundă m-am speriat că trebuie să merg la job, dar mi-am dat repede seama că nu mai am job de o săptămână și că nu mai sunt în București. Sunt la țară, unde nu știu dacă s-a născut sau nu veșnicia, dar cu siguranță e puțin mai răcoare și e somnul mai bun. Așa că m-am culcat la loc până la 10. A fost cel mai bun somn din ultimele luni, alea trei ore pe care le-am dormit cum dormeam numai în copilărie, lângă soba bunicilor în timp ce ei se certau au fost fantastice. Eu nu înțelegeam că se ceartă și pentru mine era un zumzet plăcut, cam ca teatrul radiofonic pe care îl ascultau uneori chiar în timp ce se certau. Poate și de aia nu percepeam nimic rău, fiindcă mi se păreau la fel. Nu știam pe atunci ce e aia ficțiune, dar intuiam eu ceva.

Acum să nu credeți că se certau mereu. Nu, dar e o veche amintire de-a mea: cum stăteam înfofolit în patul de lângă sobă, eram atât de calm și de somnoros încât nici nu mai percepeam că sunt om, radioul era pornit pe teatru radiofonic și bunicii mei aveau o dispută. Și eu am adormit și a fost bine. Așa și acum, am dormit atât de bine, trei ore de vis. La propriu și la figurat. Îmi era dor. Ploua cum îmi imaginez că ploua la începutul lumii, cu putere, cu tinerețe, o ploaie rece și muzicală. Cu vânt, cu picături mari, cu nori care se băteau în cer. Fără intermitențe, fără oboseala, cu multă trudă cu apă din belșug.

Eram foarte obosit și terminat psihic și fizic după multe întâmplări ciudate. Am dormit pe ploaie (corect ar fi „în timp ce ploua afară”, dar îmi place să cred că dormeam chiar pe ploaieși a fost cel mai bun lucru de multă vreme încoace. Asta am vrut să vă zic, să mă lud, să mă bucur. Mă voi întoarce, de data asta cu adevărat, la scris mai aplicat și mai mult, dar acum atât am avut de scris: am dormit pe ploaie ca în copilărie și a fost bine.

4 comentarii: