vineri, 6 noiembrie 2015

O săptămână mai târziu


Am tăcut zilele acestea, nu pentru că nu aș fi avut destule de spus/scris, ci pentru că dacă aș fi scris sub impulsul emoțiilor sau al nervilor cu siguranță aș fi intrat și eu în rândul celor care au umplut în mod necugetat și nedemn internetul cu păreri netrecute prin filtrul conștiinței. Nu zic că tot ce s-a scris a fost așa, nu, am citit multe articole de bun-simț, pertinente sau pur și simplu emoționante. 

La aproape o săptămână de la incendiul din Colectiv, în urma căruia au murit atâția oameni, mulți pe care i-am văzut de-a lungul anilor la concerte, oameni pasionați de muzică și care s-au dovedit a fi mult mai buni decât o grămadă de falși eroi care se ridică mereu după bătălie, nu sunt încă răspunsuri, doar păreri. Dumnezeu să îi ierte pe cei plecați dintre noi! Au căzut, în mod deloc neașteptat, câteva capete, dar cine îi mai aduce înapoi? Mulți sunt răniți, printre care și prieteni la care mă gândesc zi de zi și pentru care mă rog așa cum pot, așa cum mă ajută bruma asta de credință. 

Mă gândesc că era gata să fiu și eu acolo, în club, la concertul celor de la Goodbye to Gravity. Îmi place trupa, e una din cele mai incredibil de bune trupe de metal românești. Am mai fost la concerte de-ale lor și mereu m-au lăsat cu dorința de a îi mai vedea. În plus, în puține locuri mă simt cu adevărat bine: la concerte rock, în prezența cărților, cu cei câțiva prieteni, cu iubita, cu familia, uneori - din păcate fiindcă merg foarte rar - la biserică. De câțiva ani buni am obiceiul de a fi prezent la cât mai multe evenimente rock/metal, mai ales pentru că de câțiva ani scriu pentru o publicație de gen și am avut mai mult acces la ele decât până atunci.

Dumnezeu m-a ferit acum, am fost ocupat cu altele, nu am văzut că va fi concert, nu am mai ajuns. M-a sunat mama la 12 noaptea îngrijorată (de-a lungul zilei următoare m-au sunat foarte mulți) și mi-a spus ce s-a întâmplat iar din clipa aceea am avut câteva zile în care am fost om-neom, am uitat de probleme, griji, lipsuri, depresii și am stat conectat pentru a vedea ce se întâmplă. Am ajutat cum am putut, am aprins lumânări, apoi am ieșit în stradă când lucrurile au luat o altă întorsătură, una revoluționară. Nu mi-au plăcut niciodată revoluțiile, dacă se ajunge acolo înseamnă că e foarte grav și, de obicei, în urma lor, ca și în urma războiului, apar cioclii care profită. Dar de data aceasta am ieșit, nu am mai putut sta deoparte. Nu știu ce se va întâmpla, chiar în clipa asta președintele se întâlnește cu câțiva reprezentanți ai Străzii. Eu nu i-am ales, nu știu cine i-a ales, nu știu ce vor rezolva, ce vor discuta. Rămâne de văzut.

M-am abținut până azi să comentez toată revolta anti-Biserică. Recunosc că reprezentanții BOR nu
sunt cei mai buni comunicatori și au multe păcate, sunt mulți iubitori de bani, dar în orice loc există oameni corupți și incompetenți, la fel și în cadrul Bisericii. Aș vrea, ca ortodox, să se schimbe multe în cadrul Bisericii care mă reprezintă, dar le-aș recomanda mai mult discernământ celor care critică mai ales când nu cunosc. Și da, nimeni nu s-a luat de credință, doar de instituție, ceea ce e corect până într-un punct. Patriarhul a cam greșit, dar sau fost preoți prezenți, chiar așa, neinvitați, la locul unde au murit oamenii și în toate bisericile din țară, la rugăciune. Dar nu am văzut legătura dintre „spitale și catedrale”. Nu cred că dacă le construiești pe unele nu mai poți să le construiești pe altele. În plus, de-a lungul istoriei construcția de biserici a mers mână în mâna cu cea a construirii de spitale, care erau construite pe lângă acele biserici. Iar alături de spitale erau și școli. Dar nu mă avânt să mai comentez nimic, au fost destui care au făcut-o mult mai bine decât aș face-o eu. 

Doar observ că atunci când există o criză apar și ateii militanți. Am o întrebare: dacă nu credeți în Dumnezeu, ce vă interesează dacă preoții sunt sau nu buni, dacă Biserica e sau nu dreaptă? A, da, pentru că e finanțată de Stat. Bun, așa e. Însă oare chiar acei bani, care nu știu dacă sunt chiar atât de mulți pe cât se spune, sunt fix problema? Nu sunt nici eu total de acord cu construirea Catedralei, așa cum nu sunt foarte multe fețe bisericești, dar nici nu mă deranjează, însă oare acolo se duc toți banii? Eu sunt și rocker și ortodox, cum a zis și Alexandru Vakulovski, vreau și spitale și biserici. Vreau să fie respectați și creștinii și ateii pentru ceea ce cred. Până la urmă tot copiii Domnului suntem, fie că o credem sau nu.

Oare nu se pierd mai mulți bani când construiești 1 km de autostradă cu de 5 ori mai mulți bani decât ar trebui sau când schimbi pavajele de 2 ori pe an? Nu se pierd când corupția este în floare peste tot? Vă rog să-mi dați exemplu de o singură primărie unde nu există corupție, din cel mai amărât sat până la primăria capitalei. Sau din oricare altă instituție. Acolo sunt banii cu care s-ar construi spitalele sau școlile. Apropo de școli. Problema se pune pe instituție și pe metodele de predare, pe ce se predă, pe cum se dau legile, nu pe ziduri care sunt sau nu ridicate. 

Dar să mă întorc de unde eram început. Cel mai grav mi se pare că nu există demnitate. Din partea Statului, din partea oamenilor care știu doar să arunce pisica moartă în ograda oricui, oameni pe care tot noi i-am votat. Până nu se vor curăța Guvernul și Parlamentul de toți foștii comuniști, de toți coruptibilii, de toți cei cărora le cântă cătușele la urechi nu vom reuși mare lucru. Până una alta, eu sunt cu gândul mai ales la cei din spitale. Ei sunt cei care au nevoie de ajutor acum. Și ei, la fel ca noi toți, avem nevoie de o lume nefalsificată. Preoții să facă rugăciuni, medicii să fie la fel de incredibil de buni ca și până acum și îmi doresc ca tot ce se întâmplă zilele astea să aibă rezultate. Până atunci, încă o dată, Dumnezeu să îi ierte pe cei care au murit!

(foto)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu