Poem scris după publicarea volumului „La o țigară cu umbrele”.
Pe
acest drum am devenit oameni
Pe
aici veneam de oriunde
În
acești copaci au crescut fructe
Și
noi am crescut odată cu ele
Pe
aceste pajiști au păscut vite
Și
noi le citeam din Robinson Crusoe
Iar
ele răgeau pentru Vineri
De
la aceste geamuri am privit ploaia
Și
frunzele toamnei cum încălzeau bruma
Prin
aceste locuri a fost un râu
Și
un mușuroi de furnici mare cât Atlantida
Pe
el creștea cel mai verde macriș
În
aceste locuri se făcea o pâine cât
Luna
de mare
Se
dusese vestea în alte locuri
Veneau
oamenii să o guste
Aveau
și ei pâine
Dar
nu aveau acest loc
Doar
aici era bună
Aici
se făcea și se împlinea lumea
În
locul acesta lătrau cei mai blânzi câini
Și
pisicile își ridicau cel mai sus coada
În
aceste locuri cireșele erau mai dulci
Și
cu dudele puteai să îți pictezi viitorul
Și
toate era bune în aceste locuri
Chiar
și lacrimile curgeau mai în tihnă aici
Femeile
erau cele mai mândre aici
Se
îmbrăcau după cum le era sufletul
Și
bărbații își umflau mușchii
Doar
pentru a le căra în brațe
Aici
pe cer norii spuneau povești
Prin
formele lor și aduceau ploaia când trebuie
Multe
erau speciale aici
Și
pământul nu ne-a uitat forma
În
el sunt gropile nesăpate încă
Și
doar el știe să ne îmbrățișeze din nou
Din
aceste locuri am plecat
Mulți
am plecat
Fără
să fi plecat vreodată cu adevărat
Niciodată
nu pleci dintr-un loc
În
care ți-ai născut veșnicia
(foto: Andrei Baciu)
Superba poezia.Felicitari Valentin. Intamplator am gasit acest blog si am fost placut surprisa.Succes in continuare.
RăspundețiȘtergereMulțumesc frumos! :)
ȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere