vineri, 22 ianuarie 2016

Vracii moderni

Cum dau drumul la tv și începe publicitatea, cum văd reclame la tot felul de medicamente, suplimente alimentare și alte vrăjitorii și leacuri băbești modern ambalate, care îți promit că te vor scăpa de toate problemele: varice, nas înfundat, femeie care te înșală, bărbat puturos, coșuri, boli diverse. Dar cele mai abundente și care îmi și ridică semne de întrebare sunt cele care „luptă” împotriva depresiei, oboselii, a insomniilor, inclusiv în formate pentru copii. Stau și mă întreb: oare stresul a devenit atât de masiv incorporat în viața de zi cu zi încât până și copiii îl resimt sau „se dorește” să ne obișnuim de mici cu medicamente, cele mai multe de tip placebo, astfel încât să nu mai putem funcționa niciodată făr ele? 
Dar, ca părinte, de ce ai îndopa un copil cu pastile pentru somn? Pe vremea mea, după o zi de joacă și o cacao cu lapte dormeam de se speriau și cearceafurile de la cât somn bag. Un copil are rimul lui, creierul lui încă nu este atât de plin de informații și grij care să îl țină treaz. Mai degrabă, în epoca modernă, îl ține trea internetul (și nici asta nu e bine). Eu nici acum, ca adult, nu aș lua pastile pentru somn, chiar dacă uneori mă chinuie gândurile până spre dimineață și dorm agitat. Un ceai, o cacao cu lapte, o țică și la somn cu mine. Iar pentru depresii mai bine mergi la un specialist sau faci sport și mănânci fructe. 


Chiar suntem într-un timp istoric în care stresul, grijile, oboseala, viteaza au atins niște culmi nicicând visate. În plus: telefoanele mobile, laptopurile ne obosesc ochii și ne dau dependență, rapoartele, creditele, băncile ne dau depresii, reclame peste tot ne obosesc și ne agită. Și bineînțeles că industria vracilor moderni profită și ne îndoapă ca pe curcani cu pastile și suplimente. Nu zic, o vitamină din când în când merge, cu toate că și pe alea ți le iei din alimentație dacă ești atent, dar și aici se exagerează.

Ficat umflat, probleme cu somnul, depresii; numai asta aud la tv atunci când am prostul obicei de a îl mai deschide, mai ales când mănânc, ca să intre îmbucătura cu noduri pe gât în jos, iar când se descompune și ajung enzime în ficat și ele transmit mai departe cuvintele din reclame către organ și acesta bate cu cheia de 16 în mine și cere și el Fortifuckat, chiar dacă  nu îi trebuie. Creierul ni se reprogramează în așa fel încât să avem nevoie, să cumpărăm și să ne îndopăm. Și dacă n-ar avea succes, nu ar fi piața plină de ele. Așadar, ceva e în neregulă cu lumea asta.