miercuri, 2 martie 2016

Despărțirea de București


Cunoscutul critic de artă Victor Ieronim Stoichiță este unul din intelectualii români de succes, care a reușit să se impună atât în țară, pe care a părăsit-o în 1982, dar și în străinătate. A fost profesor (și este) invitat al multor Universități de prestigiu din Europa și a publicat de-a lungul timpului studii care acum sunt în bibliografia obligatorie a multor cursuri de ară sau literatură. Stilul său este unul accesibil, chiar dacă este erudit, cărțile sale se citesc cu plăcere și cu siguranță oricine deschide măcar un volum de-al său va privi cu alți ochi un tablou, fiindcă va știi mai ales cum să îl privească, ce să surprindă. Cea mai nouă carte a sa nu este însă o carte de istorie a artei, un studiu, un eseu, ci o volum de memorii, „o povestire” a vieții sale în deceniile 6 și 7 ale regimului comunist, adică anii săi de copilărie și de formare intelectuală. Scrisă în original în franceză, Despărțirea de București. O povestire (Oublier Bucarest. Un récit, Actes Sud, 2015), a fost tradusă în românește de Mona Antohi, pentru Editura Humanitas, care de a altfel i-a dedicat și o serie de autor.

Născut într-o familie cu origini nobile, din care au făcut parte oameni politici, medici, muzicieni, scriitori (cum a fost bunicul său, Victor Papilian, care nu a fost doar un medic faimos, decan al Facultății de Medicină din Sibiu în anii `40, dar și un autor prolific), Stoichiță a putut vedea pe viu ura comunismului împotriva tuturor celor care formaseră pătura burgheză a societății „de dinainte”. El evocă în această carte mai multe persoane din familia sa, mătuși, unchi, bunici care au pierdut aproape totul, unii au făcut închisoare politică, chiar au murit pentru păcatul de neiertat de a fi fost cineva înainte de instaurarea comunismului. Autorul surprinde bine mizeria anilor Epocii De Aur, cozile interminabile, frica, descinderile nocturne ale Miliției sau Securității, arestările, minciunile, dramele familiei și o face într-un stil care nu este nici patetic, dar nici detașat complet și aici este marea artă a scrisului său literar/memorialistic.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu